PROMETEU AL NEAMULUI
Sergiu Rădăuţan, academician al AŞ R. Moldova, doctor habilitat în Tehnică, Laureat al Premiului de Stat al RM, Om emerit al RM, director al Centrului de Materiale Semiconductoare al Institutului de Fizică Aplicată al AŞ RM, şef de laborator al CMS al IFA al AŞ RM.

     „... Aţi avut vreodată posibilitatea să admiraţi Carpaţii la răsărit de soare?
     Încetul cu încetul se destramă negura nopţii şi în zare apar brazii seculari, care în pofida vremii şi vânturilor se fac mai falnici şi mai mândri pe coama munţilor.
     Aidoma şi printre oameni există firi de esenţă tari, care îndrăznesc în pofida crivăţului rece şi a timpurilor de răstrişte, să-şi asume răspunderea pentru a deschide semenilor săi drum spre soare, spre lumină şi cunoştinţe. Un asemenea om, pe care am avut marea fericire să-l cunosc, a fost profesorul Nicolae Testemiţanu. Anume el a creat noi posibilităţi pentru ştiinţa medicală din Republica Moldova, a promovat talente tinere în cea mai umană specialitate ce ocroteşte sănătatea omului, a pus fundamentul, la propriu şi la figurat, a multor spitale, clinici, institute de cercetare, întregului complex ce se referă la ocrotirea sănătăţii.
     Este foarte greu să vorbeşti despre Nicolae Testemiţanu la trecut. Şi totuşi...
     Am făcut cunoştinţă cu domnia sa în anii de studenţie, el fiind student la medicină, eu la Universitatea de Stat din Chişinău. Locuiam unul de la altul la o aruncătură de băţ, pe străzile vecine - Vasile Alecsandri şi Kievului. Iar prima noastră întâlnire şi cunoştinţă a fost ...la baie. Fraţii Testemiţanu veneau să se scalde în aceeaşi baie municipală, unde veneam şi eu cu fratele. înalţi, veseli, zvelţi şi plini de umor, cu venirea lor sala se umplea de râsete şi glume, de parcă asistai la o şezătoare în sat. De nenumărate ori ne întâlneam la adunările studenţeşti de diferit rang, competiţii sportive, concerte de activitate artistică şi conferinţe ştiinţifice.
     După absolvire viaţa ne-a îndepărtat unul de altul, dar după susţinerea tezelor de candidat în ştiinţe, soarta iarăşi ne-a pus împreună. Nicolae Testemiţanu a fost numit rector al Universităţii de medicină, mie mi-a fost încredinţată sarcina de a organiza Institutul Politehnic din Chişinău.
     Cu plăcere îmi aduc aminte de întâlnirile noastre în casa dlui Gheorghe Jitaru, unde deseori eram invitaţi cu familiile.
     O mare grijă le purta tinerilor rectori mult-regretatul Anatol Corobceanu, care atunci era vice-prim-ministru al Guvernului republicii, responsabil de problemele învăţământului, culturii şi ale ştiinţei. Anume domnia sa ne dădea multe sfaturi înţelepte, ne avertiza de unele greşeli, pe care le puteam comite sau pe care le şi comisesem, ne îndruma să fim mai activi în formarea cadrelor de înaltă calificare, atât în medicină, cât şi în tehnică.
     Cu multă recunoştinţă îmi aduc aminte de acele frumoase iniţiative, pe care corpul profesoral de la politehnică le-a preluat de la colegii de la medicină. Această tradiţie a fost continuată şi mai târziu, când rector la Universitatea de medicină a fost numit profesorul Vasile Anestiadi, iar profesorul Nicolae Testemiţanu a devenit ministrul sănătăţii al Republicii Moldova.
     Răsfoind paginile memoriei, revin şi la acele capitole grele, când ministrul Nicolae Testemiţanu a fost eliberat din postul său, neluându-se în consideraţie lucrul enorm, pe care îl înfăptuise şi multe iniţiative, pe care le traducea în viaţă. Umbra nefastă a "naţionalismului" şi autoritatea profesorului Testemiţanu, recunoscută de tot poporul, le speriau pe unele persoane de la conducerea de vârf.
     Merita el oare acele clipe grele, care i-au fost date să le trăiască? Câtă fermitate trebuia să manifeste el, ca să-şi continue lucrul în cel mai uman domeniu? Răspunsurile la aceste întrebări le-am găsit foarte clar atunci, când am fost eliberat din postul de rector al Institutului Politehnic.
     Astăzi după ce au trecut atâţia ani se profilează mult mai concret contribuţia profesorului Nicolae Testemiţanu în dezvoltarea ştiinţei şi culturii neamului nostru şi, mai ales, în formarea profesional-spituală a cadrelor, care au luptat pentru independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova. Dacă avem specialişti de frunte în toate domeniile medicinii, medici cu mâini de aur, care pot efectua orice operaţie, oricât de complicată ar fi, trebuie să ne amintim de sute de tineri şi tinere din Moldova, trimişi la învăţătură şi perfecţionare la cele mai prestigioase centre de medicină din lume.
     Ne mândrim că avem un sistem de clinici, care au clădiri specializate şi sunt bine înzestrate cu aparatură modernă, dar trebuie să ne amintim iarăşi că baza acestora a fost pusă de profesorul Nicolae Testemiţanu.
     Şi dacă s-a elaborat şi transpus în viaţă un sistem de organizare a ocrotirii sănătăţii, trebuie încă o dată să ne amintim de aportul profesorului Nicolae Testemiţanu, care fiind ministru, a avut grijă ca în toate colţurile republicii să fie construite şi amenajate spitale, centre specializate de ajutor medical, sanatorii şi profilactorii. Iar ca şef de catedră a ocrotirii sănătăţii la Universitatea de medicină domnia sa şi-a dat tot concursul să formeze specialişti calificaţi în domeniul dat.
     Universitatea de medicină din Chişinău astăzi îi poartă cu mândrie numele. Consider că această decizie a Senatului universităţii şi a Guvernului Republicii Moldova este binevenită şi este cea mai elocventă mărturie de apreciere unanimă a ideilor şi faptelor, pe care profesorul Nicolae Testemiţanu le-a lăsat drept moştenire generaţiilor viitoare.
     Regretăm mult că a plecat din rândurile noastre prea devreme, dar numele lui va rămâne printre noi ...pe vecie! ”