Testemiţanu Axenia (1898 – 1977). Este soţia lui Andrei Testemiţanu, mama lui Nicolae Testemiţanu şi altor a şapte copii: Petrică şi Nadia au devenit ca Nicolae – medici.
    A avut opt copii, dintre care trei – un băiat şi două fete – s-au dus de timpuriu în lumea umbrelor. Această pierdere de suflete, pre nume Ana, Emilia şi Sergiu, zice-se, i-au şi determinat mai apoi pe feciorii Nicolae şi Petrică, pe mezina Nadejda să îmbrăţişeze una din cele mai umane profesii – pe cea de medic.
    N-a urmărit să se îmbogăţească, dar totuşi pământ a cumpărat întruna, căci copiii îi tot umpleau casa, între ei fiind mai multe fete. Dar unde-s fete, trebuie zestre: şi pământul era cea mai de valoare zestre pe atunci la ţară.
    Până aici, cât a durat prin secole neamul testemiţenilor, dar şi celălalt neam, Ababii, după mătuşa Axenia, toţi s-au ocupat cu agricultura. Plugăritul era socotit ca brăţară de aur, prin el, cu el, valuri de lume s-au înălţat în timp. Şi iată că a venit un moment, când cei „lipiţi pământului” au îndrăznit să se desprindă de glie şi să taie drum cutezător spre carte.
    Iată că prin anii 30-40 ai secolului trecut, cei mai vrednici şi în putere gospodari de la sate se gândeeau serios să-şi dea odraslele la carte, ca acestea să nu mai cunoască grijile şi necazurile plugăreşti. „Ai carte, ai parte!” – apăruse pe-atunci proverbul. Adică ai parte de o viaţă mai omenească, mai aproape de cişmeaua civilizaţiei, mai lipsită de griji...